Reprezinta ansamblul manifestarilor cutanate
care apar la indivizii cu o predispozitie genetica de a dezvolta
afectiuni alergice de tip eczema, astm bronsic, rinita alergica,
conjunctivita alergica. Aceasta predispozitie a fost denumita atopie.
Este o afectiune cronica, pruriginoasa, cu evolutie ondulanta; are
o usoara predominanta pentru sexul masculin. In aproape jumatate
din cazuri apare la copii pana la varsta de sase luni si in majoritatea
cazurilor, pana la varsta de sase ani. In aproximativ 10-15% din
cazuri simptomele persista si la varsta adulta; cu cat simptomatologia
este mai zgomotoasa in primele sase luni, cu atat severitatea si
durata afectiunii sunt mai mari.
Incidenta bolii este in crestere, aceasta dublandu-se in ultimii
50 de ani in tarile vestice industrializate, mediul inconjurator
si poluarea fiind susceptibili pentru declansarea simptomelor.
Pielea uscata sau atopica este o piele careia ii lipsesc lipidele
care asigura bariera cutanata. Alterarea acestei bariere face ca
pielea sa fie expusa actiunii factorilor iritanti externi.
Tipul si localizarea leziunilor variaza in functie de varsta.
Dermatita atopica infantila debuteaza dupa luna a treia
de viata si se caracterizeaza prin leziuni papulo-veziculoase, pruriginoase,
localizate pe obraji si scalp; urmare a gratajului leziunile se
pot suprainfecta secundar. Pot aparea leziuni pe trunchi si pe suprafetele
de extensie ale membrelor. Puseele de acutizare sunt corelete cu
infectii respiratorii, aparitia dentitiei, modificari climatice.
Dermatita atopica a copilariei afecteaza elective
zonele flexurale ale articulatiilor mari (plica cotului, articulatia
pumnului, fosa poplitee), ceafa si regiunea latero-cervicala, dosul
mainilor si picioarelor. Din acest motiv este cunoscuta si ca eczema
flexurala. Se poate asocia si onicodistrofia.
Dermatita atopica a adultului se caracterizeaza
prin leziuni simetrice localizate pe fata (frunte, pleoape, perioral),
gat, torace anterosuperior, centura scapulara, zonele flexoare ale
articulatiilor mari, dosul mainilor. La adolescente si femei tinere
pot aparea leziuni perimamelonare. Pruritul poate fi intens.
La pacientii cu Dermatita atopica mai pot fi intalnite urmatoarele
semne clinice: uscaciunea pielii, paloare, keratoza pilara, hiperliniaritate
palmara, pigmentare periorbitara, buze uscate si crapate, hipersudoratie,
interlinie paroasa jos situata, alopecie triangulara in zona temporala.
Manifestarile oculare mai des intalnite sunt keratoconjunctivita
recidivanta, keratoconusul si cataracta subcapsulara.
Atopicii sunt descrisi ca indivizi instabili, nesiguri cu o inteligenta
peste medie. Au o tendinta exagerata la reactii de vasoconstrictie
ale vaselor mici exprimate clinic prin paloare cutanata, extremitati
reci, dermografism alb si raspuns minim la administrarea intradermica
de histamina.
Forme particulare de Dermatita atopica
Dermatita atopica a scalpului care consta in leziuni inflamatorii
minime acoperite de scuame pitiriaziforme si cruste hemoragice mici,
secundare gratajului.
Dermatita atopica a pavilionului urechii – tegumente rosii, fisuri,
leziuni de grataj.
Dermatita atopica a buzelor – buze rosii, uscate, crapate, modificari
ce se extind si la tegumentele din jurul buzelor.
Pulpita fisurara – mai frecventa la copii; leziunile se pot extinde
pe dosul degetelor; poate aparea onicodistrofie.
Eczema mamelonara.
Prurigo – poate coexista cu leziuni tipice de Dermatita atopica.
Eczema foliculara.
Pitiriazis alba faciei – placi eczematoase roz sau de culoarea pielii
acoperite de scuame foarte fine localizate pe fata, gat, trunchi
si brate; cand se remit lasa macule depigmentate, fin scuamoase.
Complicatii
Cele mai frecvente sunt complicatiile infectioase; aparitia lor
este influentata de mai multi factori cum ar fi: deficitul imunitatii
celulare prezent la majoritatea pacientilor cu Dermatita atopica,
inflamatia cronica si leziunile de grataj. Principalii factori infectiosi
sunt:
- bacterieni, cel mai important fiind stafilococul auriu
- virali – herpes, veruci, molluscum contagiosum
- micotici
Alte complicatii – eritrodermia, tulburari de dezvoltare psihica,
subdezvoltarea staturo-ponderala.
Tratamentul
Se individualizeaza in functie de manifestarile clinice.
Piele uscata - emulsii pentru baie, sapunuri blande; dupa baie se aplica emoliente.
Forme usoare-moderate de DA - emoliente, inhibitori de calcineurina (pimecrolimus, tacrolimus).
Pusee de acutizare - emoliente, inhibitori de calcineurina, dermatocorticoizi.
Se mai pot folosi antibiotice topic sau sistemic pentru a controla o eventuala infectie cutanata.
Fototerapia UVA-UVB poate fi eficienta in unele cazuri.
In cazuri severe se mai pot folosi: corticoterapia sistemica, ciclosporina.
Sfaturi practice
- preferati dusurile caldute in locul bailor fierbinti
- adaugati in apa ulei de baie
- folositi un produs de spalare pentru atopici recomandat de medicul
dermatolog
- nu folositi bureti sau manusi de baie
- uscati pielea prin tamponari usoare, fara a freca
- spalati hainele cu un detergent special fara balsam si clatiti-le
foarte bine
- folositi pe cat posibil haine din bumbac
- eliminati din mediul casnic tutunul, praful, acarienii
- evitati animalele de companie cu blana sau pene
- nu supraincalziti incaperile
- aerisiti frecvent
- evitati camerele umede, cu igrasie
- aplicati zilnic un emolient corporal; emolientii sunt produsi
de hidratare, special destinati sa trateze pielea uscata; ei aduc
pielii lipidele specifice care ii lipsesc refacand in acest mod
bariera cutanata; ei trebuie aplicati ori de cate ori este nevoie,
dar nu mai putin de doua ori pe zi; mentinand o piele bine emoliata
puteti preveni aparitia puseelor de acutizare
- respectati riguros tratamentul recomandat de medicul dermatolog.
|
